alchimică privire

unde mai ştim să aşternem urnele
niciodată nu sunt pline

nisipul cenuşa şi visul învelite în metal nemilos

alchimică privire
ca un şorţ fără bretelele de siguranţă

mersul pe bicicletă al zilelor şi nopţilor
prin dimineţi trezeşte materia. nisipul ridică frunţi de porţi

cenuşa lasă tălpile fără picioare fără prelungirile inutile
să zburde
deasupra şi dedesubtul ideilor cresc armăsariii timpului netrăit

las capul cu gura să prindă golul amforei
şi strig nevăzutului că doare ramura de carne
când braţul tatălui se zbate branula o aruncă de zidurile salonului

ser peste ser şi alt ser desenează hărţile unui final
sau ale unui început de urlet
luna îl priveşte declară inaccesibilă poarta centrală

golul gol se umple de ochi. tatăl se calmează. noaptea vine
dimineaţa răsare în ramul de carne floarea în stea
urnele se sparg. coşmarul trece

nu mai este nevoie decât de o arie strâmtă în care
ciob peste ciob urnele reconturează prezentul

dincolo de ziduri cineva spune că vede viitorul. nu-l cred

Anne Marie Bejliu, 19 noiembrie

artist: Vladimir Kush