duminică, 16 noiembrie 2014

cu încă o tăcere


spune-mi să fug
spune-mi să las în urma mea
paşii fricilor pe aleile timpului netrăit
înainte merg
înainte de sunetul timpanului răsucit în cuvintele tale
să aleg. ce să aleg. nu pleca.
spune-mi o singură dată jumătatea adevărului tău
poate la noapte voi visa umbra gândului pe zidul alb
şi îmbrăţişarea unei iubiri visate demult
de copila cu ochii cărbunelui neatins de înserări
spune-mi să rămân sau lasă-mi umbra ta sub pas
să-i urmez conturul prelung
până când roua îmi va furişa surâsul ei
într-o lacrimă de durere
podeaua o va primi şi iarbă se va naşte
când vor creşte seminţele cuvintelor
altă lume îmi va primi lacrima nouă
până atunci îi ascult bătăile în pântecul aşteptării
o ascult. râd şi plâng într-un timp al orbului
îmi uimesc rostirea cu încă o tăcere
Anne Marie Bejliu, 15 noiembrie 2014


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu