joi, 6 noiembrie 2014

jocul


motto:
de ce
jocul tău dansează fără tălpi, Leandru
de ce
copil cu ochii cărbunelui de foc al inimii

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
zâmbetul tău îmi doboară victorii
Leandru, de câte ori mi-ai surâs şi ai râs de mine
în forma pietrelor albe
spune-mi tu, de câte ori am glumit
ridicându-ne hotare de priviri sub geana nopţii
apoi tu sărutai gândul meu cu ochii de căprioară
umezi de iubire de lacrimi de durere
numai tu...
mă răscoleşte noiembrie, Leandru
şi cum în mine singurătatea creşte
uite că te deranjez cu vorbăria mea
hai să ne jucăm, prietene
pe balustrada aceea lungă a trecutului
conturăm metereze şi dansăm
tu în braţele mele râzând
eu în braţele aerului plângând
apoi râdem amândoi pe un singur turn
în pătratul alb de şah unde uneori
regina - lacrimă dă mat nătângului rege-echilibru
caii nechează a râs cu lacrimi
noi ne urcăm în şaua lor şi plecăm
da. tu ai plecat. eu rămân privind pasul fără tălpi
pe care îl faci mereu tiptil
când simţi că lacrima e gata de start
reluăm jocul, Leandru
îl reluăm mereu mereu în noiembrie
pe un 27 vei reveni. ştiu sigur că vei reveni
pregătesc din vreme câmpul de şah
meterezele le ascund sub pasul tău fără tălpi
tot acolo mă voi piti mă vei găsi
lasă-mă sub pasul tău fără tălpi, Leandru
apoi jocul, jocul, jocul...
Anne Marie Bejliu, 5 noiembrie 2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu