vierme al necunoaşterii

se ridică fanionul înţelegerii
Doamne câte câmpuri nevăzute până acum de inimă

ca un vierme al necunoaşterii înghit pământ. îl răsfir
caut şi caut începutul într-un punct poate prea fix

mobilizez trupul. inelele o iau razna
printre globulele albe ale gândurilor
de ochii secaţi de culorile Tale
răsucesc privirea în braţele cuminţi ale nopţii

ascult. nu ştiu ce anume ascult. aud clipesc
las pleoapele să cadă

oarbă, aprind lumânarea visului. încerc să-nţeleg

vierme al necunoaşterii adorm pe frunza promisiunilor
pentru un mâine ilizibil printre globulele roşii ale firii

Anne Marie Bejliu, 2 noiembrie 2014