(gând de noapte 19 octombrie)
îmi eşti îmi vei fi mereu gândul legănat de valuri
într-un poem al valului mării care a uitat să atingă ţărmul
ai trimis solie prin tălpile fine ale culorilor vântului
îmi poartă de grijă şi acum mângâindu-mi visul
când glasul armăsarului bucuriei
îmi caută cu privirea sa blândă ochii tâmplele obosite
le atinge cu obrazul prelung în care a lăsat pietrele drumului
să sculpteze vinele vieţii
- căile prin care căutarea continuă
în sămânţa gutuiului flacăra se reaprinde neîncetat
lăsând inimii uimirea de a fi bătaie neîntreruptă
a bucuriei înţelepciunii
când simte cum la pieptul ei mă adun
primind îmbrăţişarea uneori aspră
de infinite ori blândă
a recunoaşterii cunoaşterii drept punct unic pe tâmpla lui i
încă puţină culoare în trupul lui i
şi-apoi punctul va aşterne iubirea deplină
în spaţiul anume lăsat de Domnul pentru a ne fi căutare
îmi eşti şi-mi vei fi legănarea dorului în trupul firului de iarbă
când tălpile tale ating umbrele gândului alb
înainte de furtună şi când armăsarul bucuriei adună trompetele îngerilor
pe norul minge din mâna tainelor vieţii
imagine: Sabin Bălaşa - Sunetul mării
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu