pentru un scenariu reuşit

(gând de dimineaţă 24 octombrie)


în curtea copacului cu trei trunchiuri se aude pulsul copilăriei
resucitarea e grea gândurile devin tot mai dense 
cu braţele întinse o caut printre ierburi a plecat a plecat
femeia cu ochi cenuşii a plecat să aducă apa de izvor
femeia cu ochi cenuşii ţese iarba văl pervazului dinspre răsărit şi tace

în curtea copacului cu trei trunchiuri
o copilă rostogoleşte bila copilăriei între două arcuri de pământ
nemodelat de mâinile omului
adolescenţa rămâne cu privirea spre cer
când mâna stângă a copilei îi întinde cutele frunţii pentru reîntoarcere
maturitatea lasă mâna dreaptă să atingă inima de iarbă a copilăriei
şi printre două ramuri înflorite ascultă tainele adolescenţei
zâmbeşte amar ridică balanţa gesturilor amânate
tace îngână mişcă buzele uscate de aşteptări
totul se închide statuia grădinii copacului cu trei trunchiuri
devine obiect rar în muzeul anotimpurilor trăite

pentru un scenariu reuşit se aruncă flori nedeschise de iasomie
nu înainte ca florile de liliac să cânte în cruce
bucuriile promise a fi dar într-o primăvară netrăită