rana

(gând de noapte 18 octombrie)


să nu-mi spui că rana de la piciorul cuvântului tău 
a spart timpanele firii cu mingea pasului greşit

te cred te cred acum taci şi ascultă muzica
va cobori în măruntaiele tale apoi te va înveli în sunete
după o călătorie prelungă a melcului voinţei tale 
printre copacii cu scoarţa albă vei regăsi pitit 
la rădăcina trunchiului cel mai înalt firul de iarbă 

ştii tu care este
e cel care lasă sinusoida albă să-l învelească 
şi tot acolo tainele înfloresc în prag de primăvară

să nu-mi spui că rana de la piciorul cuvântului tău 
a spart timpanele firii cu mingea de foc a pasului apăsat

într-o greşeală am găsit o carte
filele erau zdrenţuite iar marginile
lunecau mereu pe fruntea pământului

călătoria melcului continuă - întreb 

tu taci şi răsuceşti iarba amară a timpului tău 
în jurul unui gând...