minunea cu spini

(gând de dimineaţă 16 octombrie 2013)


cum ar fi să cânţi cu tălpile goale
pe un altar de urzici temătoare în pişcătura lor 
interesant relief se naşte pe pielea curiosului 
când cuvintele pietre aruncate în ieslea bogatului 
întru bucuriile sufletului ridică nori de praf
şi odată cu destrămarea lor 
priveşte uimit o floare de mărăcine
albastră 
învaţă el tăcerea sau scuipă neputincios 
minunea cu spinii cât aripa unui înger fraged

se ridică alt altar altă iesle 
alte cântece îşi deschid tâmplele 
iar viul primeşte aripi întregi 
după o îndelungă frământare a fragmentelor de aripi 
frânte nu demult într-un sit al visurilor neîmplinite

cu pensula finei curiozităţi 
mâna artistului redescoperă versul săracului 
înfiripat între rugă şi aşteptare 
într-o dimineaţă de octombrie apăsătoare