şirag de fructe stricate

(gând de seară 25 octombrie)

în sfera de lapte a cuvintelor
familia gândurilor descrie tăcerea tatălui durerea mamei
şi plecarea fiilor printre umbrele rătăcite
deasupra coliviei valorilor în care umanul
a uitat creanga de spini strecurată printre gratii
ca un ornament al ruşinii
umilită de vârful celui de mai sus spin creanga tace
înţepăturile metaforelor secate de linişte
adună păsările în încercarea ultimă de a recontura zborul
cu pieptul deschis desprind timpului secundele netrăite
şi-apasă şi-apasă înr-un ultim tril
în armonia plecării forma ascuţită de cer
anume pentru a ne spune că sângele păstrează în el zborul
acel zbor cu două aripi albe larg deschise infinitului frumuseţii
frumuseţea umană există
o clipă cât un şirag de fructe stricate
s-a strecurat urâtul şi-a învelit patimile
ascunzându-le transformându-le în virtuţi
după o îndelungată spovedanie a minciunii
pe tava din altarul bogatului sărac