naştere în coaja de ou

(gând de seară 9 octombrie 2013)


intri încet în fiecare zi 
pe fereastra dormitorului
asculţi visele toate cum bat darabana trezirii
bruscă trezire în clocotul apei din ibric spui cu voce înceată 
cafeaua e gata
şi pleci întorci uşa pe dos o priveşti saluţi pleci

târziu printre pleoapele pline de ceaţă ridic o mână 
ascult visele toate cum se zbat ca într-un borcan ancestral 
deja plin cu gesturi fracturate
te privesc prin umbra paşilor 
nu ştiu sigur dacă pe ziduri nu rămân amprentele paşilor 
chiar dacă nu calci materia sunetul se infiltrează

zbârnâie interfonul trezirea obligatorie
credeam că e tata cu sacoşele pline de roade parfumate
pliante pliante produse atractive de la şi la şi la
ce piaţă se mai deschide câte strigăte fals încântate 
câte produse suspendate de memorie 
umplu sufocă privirile oarbe

Doamne cum mai pot spune despre alte segmente de viaţă 
spre ele privesc acum 
îngrămădită într-un pumn de cuvinte 
se tot nasc se tot nasc...

e o naştere simplă ca în povestea jumătăţii de coajă de ou
lăsată sub privirile umbrelor
unică rază a soarelui strecoară bucuria

pe fila albită de aşteptări creşte un mugure de frunză 
dintr-o coajă de ou jumătate lăsată să respire
pământul nu a uitat să vorbească

imagine: Constantin Brâncuşi - Nou născut

sursa:

http://brancusi.1dez.com/brancusi-arta-exegeze.html