fără rame

(gând de seară 16 octombrie 2013)


drumul îşi frânge la răscruce curgerea
se ridică în vârful picioarelor prin dâmburile de iarbă amară
apoi loveşte pasul călătorului
cu pietrele aruncate de mâinile celui lipsit de înţelepciune
şi-l lasă pentru un fragment de timp blocat
între cele patru puncte cardinale inima lui cântă
găseşte între palmele unite la piept forţa următorului pas
un alt prim pas în devenirea lui

tabloul rămâne fără rame
marea invadează începuturile şi sfârşiturile
privesc valurile
întâlnirea lor pe ţărm marchează în nisipul obosit jumătăţi de infinit
fiecare scoică întoarsă în adâncurile mării
cunoaşte istoria infinitului cu buclele întregi

se arată o cale o formă
uitarea omului e grea uitarea impusă este şi mai grea
libera trecere între frazele plajelor
se ascunde o vreme în trupul pescăruşului alb
apoi se arată mai vie mai strălucitoare ca oricând
între aripile deschise ale păsării luminii ale păsării
soarelui alb ale prelungii lecţii de zbor în care aripa
atinge apa la răsărit apus întru bucuria înserării
când toate încercările deschid ochi de copil nevinovat
pentru a elibera întunericul într-un pumn de lumină
reaprins în inima celui care caută