marți, 15 octombrie 2013

offtopic agonic - dinspre galerie spre Histria


să căutăm împreună - (o rezolvare) de Ioan-Mircea Popovici [Yannelis ]

 (link)


"semn de învăţătură
din galerie în galerie
sub bolta de vie"


 < Părintele Stăniloae spunea:

"arta trezeşte omul din fiară,
nu fiara din om" >
                                                      - ymp


 filozofia imaginii
Ioan-Mircea Popovici
[12.Oct.13 22:38]
este un joc secund personal
dintr-o galerie-n care
lumea are ceva în comun

lema darului
şi lema gestului
rezolvă cele 7 nedeterminări
în echipaj

titlul şi subtitlul
spun totul
să căutăm împreună

cum vrei să găseşti
fără să cauţi
dar mai ales
fără să crezi
-------------------------------------------------------------------------------
=  dinspre galerie spre Histria
Bejliu Anne-Marie
[13.Oct.13 10:44]
Ioan,

am văzut imaginile
cu care deschizi galeria
spre Citadelă cu porţile deschise
spre prieteni şi veşnicie

iertare să-mi fie
dacă-ţi aduc aminte
despre cei omişi
primul din ei fiind
Profesorul Dan-Tudor Vuza
şi prietenul tău de complementarităţi
poetice şi matematice
după cum se poate vedea
în sămânţa de aici

https://docs.google.com/file/d/0B0m4eeK8_XMWTzJIaFpaN2FKS1U/edit?usp=drive_web

"Noi şi Întregul - În memoria lui George Isac"


şi pentru că ai adus completări în imagini, în special la textul iniţial, încerc să alunec printre simbolurile din ele, pornind de la prima



o rezolvare e-n gutuia privită îndelung
apoi muşcată
dulce acrişor deznodământ
bostanul încă stă cu seminţele ascunse în trupul lui
portocalie statuie a căutărilor
sub un cer uneori înnorat

alteori senin
şi vântul care-i mângâie coaja

sub gluga omului cu buzele puţin ţuguiate
turnul de scoici
ridică munţi de întrebări privitorului atent
în punga albastră aşteaptă alte bucurii aurii
să fie privite

unde-i cuţitul de argint al sensurilor
şi mai ales cine va picta vântul cu tuşe blânde
pentru a-i potoli notele aspre
cântecul să redevină seninul
din albul schimbării destinelor în forţa de a trăi bucuria
până la hohotul femeiii clovn
din cutia magică a întâmplării

când Dorra răstoarnă călimara
peste note
cuvinte ilizibile se nasc

în turnul de scoici sigur e un arici
uneori se înclină
când ariciul se arată lumii cu burta în sus
în căutare de mângâiere
apoi se întoarce iar şi iar cu acele în sus
pentru a nu-şi pierde aura de mister

şi totuşi vrea
se vrea a fi descoperită bucuria lui de a fi

o scoică rebelă încă îşi creşte perla
printre filele dense de iubire tristeţe capete de dig pietre
aşteptând pescăruşul alb
să-i mângâie razele sau spiralele prelungi
cu vârful spre cer caută şi aşteaptă
să-nveţe a trăi deplin bucuria

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu