offtopic agonic - dinspre galerie spre Histria

să căutăm împreună - (o rezolvare) de Ioan-Mircea Popovici [Yannelis ]

 (link)

"semn de învăţătură

din galerie în galerie

sub bolta de vie"

 < Părintele Stăniloae spunea:

"arta trezeşte omul din fiară,
nu fiara din om" >

                                                      - ymp

filozofia imaginii	Ioan-Mircea Popovici [12.Oct.13 22:38]
este un joc secund personal dintr-o galerie-n care lumea are ceva în comun lema darului şi lema gestului rezolvă cele 7 nedeterminări în echipaj titlul şi subtitlul spun totul să căutăm împreună cum vrei să găseşti fără să cauţi dar mai ales fără să crezi -------------------------------------------------------------------------------

=  dinspre galerie spre Histria

Bejliu Anne-Marie [13.Oct.13 10:44]

Ioan, am văzut imaginile cu care deschizi galeria spre Citadelă cu porţile deschise spre prieteni şi veşnicie iertare să-mi fie dacă-ţi aduc aminte despre cei omişi primul din ei fiind Profesorul Dan-Tudor Vuza şi prietenul tău de complementarităţi poetice şi matematice după cum se poate vedea în sămânţa de aici https://docs.google.com/file/d/0B0m4eeK8_XMWTzJIaFpaN2FKS1U/edit?usp=drive_web "Noi şi Întregul - În memoria lui George Isac" şi pentru că ai adus completări în imagini, în special la textul iniţial, încerc să alunec printre simbolurile din ele, pornind de la prima o rezolvare e-n gutuia privită îndelung apoi muşcată dulce acrişor deznodământ bostanul încă stă cu seminţele ascunse în trupul lui portocalie statuie a căutărilor sub un cer uneori înnorat alteori senin şi vântul care-i mângâie coaja sub gluga omului cu buzele puţin ţuguiate turnul de scoici ridică munţi de întrebări privitorului atent în punga albastră aşteaptă alte bucurii aurii să fie privite unde-i cuţitul de argint al sensurilor şi mai ales cine va picta vântul cu tuşe blânde pentru a-i potoli notele aspre cântecul să redevină seninul din albul schimbării destinelor în forţa de a trăi bucuria până la hohotul femeiii clovn din cutia magică a întâmplării când Dorra răstoarnă călimara peste note cuvinte ilizibile se nasc în turnul de scoici sigur e un arici uneori se înclină când ariciul se arată lumii cu burta în sus în căutare de mângâiere apoi se întoarce iar şi iar cu acele în sus pentru a nu-şi pierde aura de mister şi totuşi vrea se vrea a fi descoperită bucuria lui de a fi o scoică rebelă încă îşi creşte perla printre filele dense de iubire tristeţe capete de dig pietre aşteptând pescăruşul alb să-i mângâie razele sau spiralele prelungi cu vârful spre cer caută şi aşteaptă să-nveţe a trăi deplin bucuria