într-o linie curată de cuvinte fapte forme
trei contururi de lumină
punctu-mparte şi desparte infinitul de banalul ţel finit
el e rob în chingi străine
se ridică între conuri sensul clar al firii oarbe
cu furii cu bucurie cu-ncercări târâri şi şoapte
se ridică un papirus - filă veche-ngălbenită
redevine albă floare
prin cuvintele-i cernite şi de-nţelepciune pură
când priveşti cu ochiul liber de întunecări grăbite
primeşti ochiul vieţii-n suflet şi în con acele cântă
creşte fluxul prin refluxul bucuriei de a fi
cu privirea ridicată zecimala simplă râde
afli şiragul lui pi
pe un ţărm oceanul prinde răsăritul printre valuri
unul singur creşte creşte
lasă în nisip o cruce - trupul tău prins într-un cleşte
piatră piatră unghiulară aşternută-n zid
mă ia
într-un fir din forma-ţi sfântă
absoarbe-mă nu mă lăsa
prins în oarba desfătare a minciunilor cruzimii
am lăsat tigrul să plece ochiul lui nu s-a întors
un salut vroiam gândirii acum pare fără rost
acea lacrimă subtilă ce-am vărsat-o într-un punct
în înfrigurarea mută despărţirii de ce-a fost
într-un arc liber de forţa răului contrafăcut
pun săgeata înălţării - un hotar de netrecut-
pentru cel ce-n umbră poartă frica ura deznădejdea
ridic gândul trupul ochiul şi săgeata las s-alerge
ţinta-şi schimbă în lumină forma pasul şi culoarea
un cuvânt în conul firii creşte loveşte despică
apoi reuneşte totul într-un tot nemărginit
mă întorc la arcul liber liberat de gând finit
plec pe insula nădejdii cu un sac de oase frânte
şi o aripă de viaţă să-ntregesc iară în mine
bolul de cuvinte albe
cred în zbor şi zboru-n mine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu