şcoală imaginară

(gând de dimineaţă 31 octombrie)


în curtea unei şcoli imaginare se joacă
de pe un picior pe altul mingea gândurilor 
în curcubeul vrajbei 
se ating intensităţi reinventate
ale glasurilor cuvintelor negândite

se aruncă boabele acide ale sensurilor
risipite printre puncte
elevii sunt înveliţi în scoarţele albe
ale copacilor plini de frunze ruginite

înălţimile nu se mai măsoară
se privesc direct în inele
iar în scorbura concluziilor pripite
se aşează bileţele de amor turbat
în care cifrele ating miliardul prea uşor
pentru a mai fi evaluată valoarea reală a exprimării

în curtea unei şcoli imaginare
pietrele au devenit pene de scris
iar fulgii păsărilor nervoase devin statui
cu braţele chemând neîncetat cerul
la judecata valorilor diluate

anul şcolar abia a început
încheierea se face în acordul fals al unei stranii bucurii
în care orbii îşi recapătă vederea
privind oglinda mată a unei victorii amânate

se aşteaptă următorul an
pentru o repetare absurdă a piesei de teatru
devenită între timp spectacolul de circ şi pâine amară
a profesorului cu inima cât o bibliotecă
a valorilor neştiute ale adevărului unic
ochii de corb când prinde în gheare o nouă jucărie
trupul conturând visul înţelepciunii
şi tălpile goale prinzând roua răsăritului bucuriei de a fi
sol al Domnului în pasul dintâi al copilului
cu pleoapele larg deschise cunoaşterii

sursa imaginii:

http://www.enational.ro/dezvaluiri/romania-mea/“nemuritorii-daci”-din-centrul-turciei-95543.html/