respiraţia copilului e slabă
spitalul e golit de oxigen
plasma gândului toarce într-o memorie
a asfinţiturilor netrăite
se învelesc statuile copiilor
cu trupuri de păpuşi contorsionate
cu ceara albinelor însetate de esenţe
într-un fagure privesc toamna cuvintelor
şi palmele în care punga de plasmă îngheţată
aşteaptă să-i topesc fricile cu căldura pieptului
plin de dorul copiilor
cu trupuri de păpuşi contorsionate
în câte umbre Doamne să mai rătăcesc
până când întoarce-mă-voi la cuibul palmelor fericite
de câte ori plasma va mai îngheţa în frigiderele uriaşe
pentru trupurile copiilor copiind conturul contorsionării
până la strigătul mamelor anotimpurilor răsturnate
într-un chiup de durere
respiraţia copilului e slabă
undeva deasupra trupului contorsionat în forma păpuşii
nereuşit construită de mână de om
sufletul surâde unor timpuri
pe care nici un gând nu-l trăieşte până la capăt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu