născut din cântec

(gând de zi 24 octmobrie)


am adormit 
c-un fir de iarbă nouă
pe tâmpla obosită
de mişcare

în cântul inimii
înfiripat din visuri
aleargă murgi
şi tropot de culoare
albastru-mbracă un cuvânt
seninul
cu zori de zi îmi înveleşte
trupul

în spirit gândul
reprimeşte glasul

se reaprinde focul sacru
- focul viu din pasul
cel dintâi

din rugi scântei
înalţă firea omul

cuvintele au rostul lor
în coşul
de-acuma plin de viaţă

cu durere
prin bucurie
trapul îl ascult

să mă trezesc acum
c-un fir de iarbă

prin gândul liber călător
sunt vie
cascada umbrelor
se-nşiră verticală

deasupra secetei
lumina reînvie

am adormit iubindu-te
pe-o bancă
din piatra lunii pline

şi argint

în fire tainice m-a legănat
pe ţărmul
însingurării frumuseţii
din tumult

acum mi-e toamnă
cântecul se-aude

tăcerea-n jurul meu
a renăscut

prin vis reîntregit
las corbul
să mă-ndrume

în scoică
freamăt de esenţe
tâmpla-mi umple

pe tine alb dor
născut din cântec
te ascult