(gând de dimineaţă 19 octombrie)
din mocirlă te salut în fiecare dimineaţă
aştept să izbucnească rădăcinile lotusului
mai târziu mişc tălpile
foşnetul lor ar stinge bucuria înălţării cuvântului
din sămânţa abia putrezită
încă o naştere renaştere a cuvântului
din tălpile amorţite
până în vârful strălucirii candelei îmbrăţişată
de petalele albe promise a-mi fi secunde
în fragmentarea de neoprit a timpului
în care viaţa îmi arată calea spre a fi
aşa că tot din mocirla gândurilor nenăscute
te salut la răsărit de soare
pentru ca înserarea să ne regăsească răsuflarea
în plin sărut dintre apă şi luna rotunjită de noapte şi timp
până la implozia recelui într-o metaforă fierbinte
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Mulţumesc prietenei mele Cami Armati pentru salutul de dimineaţă însoţit de imaginea:
"Viaţa nu are subtitrare, ori o înţelegi ori nu..." :)))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu