constat că sunt

deasupra cocorilor sfârşitul de an galopul calului 
întunericul umbra lumina
toate aprind lumânări 
de graţie gândul acesta gârbovit
şi umbra lui pe zidul plin de cocoloaşe de nori
trupuri părăsite visuri mărginirea aleilor
plopi fără aer trunchiuri rătăcind prin cadrane solare
soarele flautul forţa lui răzbind falsul omenirii
rostiri năuciri
şi vocea clară a clopotelor care adună adună adună
odată cu flautul toaca răsună răzbit
mâinile darnice harnice bat cântă
gloria gândului
curată nebunie deasupra cocorilor iarna deschide pleoapele murgilor
şi o mână de fân se aruncă în iesle
e mai cald mi-e frig mi-e dor
pasc alături de viaţă din mine darul în dar prin dar în dar
îl privesc îi ascult tăcerea
constat că sunt e de ajuns
deasupra cocorilor sfârşitul de an în galopul calului răzbeşte