luni, 2 decembrie 2013

şotronul Domnului



(gând de dimineaţă 2 decembrie)

înveţi primii paşi pe un şotron  
  - întreabă cerul şi îşi scutură bulgării de viaţă pe hainele tale
în ce căsuţă ai intrat
- în unu
lasă gândurile acolo mergi înainte pe doi viteazule
cu jumătate de talpă în căsuţa trei număr în gând pietrele de pe asfalt.
strada îmi pare uriaşă sunt copilul cu ochii de vânt care a plecat la El fără paşi.
strada cu tei încă plânge în urma furgonetei în care cutia aceea ca o prismă -trapez îmi plimba trupul într-o procesiune a sufocării tuturor seminţelor de viaţă abia gândite de mine  primite în dar de la Dumnezeu.
m-am întors aud glasul Lui.
unde ai ajuns -mă întreabă 
vede că am rămas suspendat în cărbunele timpului între un 2 şi jumătate şi treiul acela care mi-a urmărit 11 ani şi o lună paşii desenaţi în aerul camerei.
mă ceartă şi-mi spune că acum sunt liber.
- sunt - întreb afirm nici eu nu mai ştiu ce şi cum.
aştept o clipă pe patru. el chiar seamănă cu cocostârcul. îl privesc şi ochii îmi răstoarnă sufletul într-un chiup plin de flori
umblu năuc cu privirea ajung la 5 stau ca barza într-un picior mă aplec ridic ciobul privesc în el
o văd pe mama dezorientată vreau să-mi aştern pentru o clipă capul pe umărul ei stâng. a cerut asta şi cere mereu.
- Doamne mă laşi. e de dor pasul.
nu se aude niciun ecou niciun foşnet. sar pe şase. îmi place cifra. e răsturnarea unui nouă când covrigul îşi caută jumătatea păcălindu-şi cercul că e întreg. film de dragoste într-o ureche ca un cocostârc într-un picior subţire portocaliu.
umplu în grabă spaţiul ciobul umbra. 
- Doamne eu mai am umbră acum - întreb şi tac. nu cer răspunsul. ştiu că vine. şi vine într-o sămânţă de iris care cade lângă palma mea.
dor. mi-e dor de Teo-dor. mi-a fost frate ochiosul acela tigrişorul de pământ -aşa îi spunea mama
las pătratul cu un şase tremurat desenat cu creta de Tine Doamne.
pasul meu atinge şaptele.
privesc la răsărit apusul printre două pietre paralele.
palma îmi atinge acoperişul lor.
- sunt gemene Doamne - întreb şi-mi aud glasul demult schimbat în boare de vânt

am terminat jocul. aştept altul. poate podul de piatră arcul de viaţă cel dărâmat.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu