mai bine măşti

multe nume îşi rostogolesc literele 
pe buzele caracatiţei vieţii
muza aruncă braţele ca o meduză 
în căldurile unei veri amânate

oricum tratez vârfurile cu cerneala unui gând
respins din coşul amânărilor

uneori urgenţele se nasc precum curcubeul
după furtunile din munţi
aer dens irespirabil explozie apoi implozie de linişte
câteva fulgere răzleţe
pasul umed al călătorului pe pietrele devenite cărări
din vadul râurilor izvoarelor pâraielor secate

multe nume îşi desfăşoară istoriile erorile
sub măştile prezentului
sita tot cerne şi cerne fulgii de gând din care
vertebrele coloanei visului se ridică se arcuiesc
nasc poeme mai mult melancolice

e o melancolie a prezentului într-un act de piesă
dintr-un teatru fără sală

totul e liber domnilor doamnelor
aruncaţi-vă literele în cortină
încercaţi să o daţi la o parte
sigur dincolo mai rămâne ceva

aruncaţi mai întâi consoanele
apoi vocalele vor coase lăcaşurile rămase
goale în replicile actorilor
într-o singură răsucire de metaforă natural smulsă
din firul de praf aşternut pe caldarâm

mascaţi veţi intra oricum aşa cum doriţi
haideţi porniţi aruncarea
mai bine măşti decât pietre...
4 decembrie 2013

imagine: 1. Dali - "Soft Self Portrait"
2.,3. tot Dali