în verde crud

în ochiul liniştii mă pierd
m-ascund după catarge 
după statui din jad
din plumb
îmi este pleoapa

fraged

e ochiul ei
tăcerea o cuprinde
şi pasărea se stinge-n viu
când viu mă-nscriu

să fiu să fiu

un strigăt iar străpunge
timpanul prin cuvânt prelung
liniştea o răsfrânge

mă risipesc şi cresc ades
simt ochiul ei cum creşte
descreşte-n cupa de amar
e verde verdele smaragd

ştiu serile în verde crud
ştiu că în inimă mi-e frig
e verde gândul plouă strig

se-nchide pleoapa-n
scoici de jad
eu mă supun şi cad tot cad
în ochiul liniştii apus
când jadul a rămas supus

tăcerii îi ascult pribeag

pasu-i prin mine-mi este drag
aşterne-un prag
alt prag alt prag...

Max Ernst - The Eye of Silence 

https://www.youtube.com/watch?v=ZadCieIyOLc