iubind sămânţa de român

(gând de seară 30 noiembrie)

miliarde de oameni înfloresc în Sfintele Sărbători. 
milioane de oameni aleg vestejirea într-un pumn al gândului imposibil de a nu mai fi de a mai lupta de a dezrădăcina sămânţa abia pornită pe calea curăţeniei firii a curăţeniei sufletului dar primit odată cu explozia unei identităţi reale în alchimia universului.
câţiva oameni îşi păstrează cu îndârjire bucuria de a fi oameni de a-şi păstra identitatea reală pământeană aceea a apartenenţei de sacrul pământ din care au răsărit bulzuri luminoase bucurând cerul cu numele de român.
mulţi oameni înjură sămânţa din care s-au ridicat uitând că focul arde şi lemnul ud lemnul impregnat cu impurităţi pentru că lipsa esenţei îl usucă pe vecie. 
omului i-a fost dat să revină sufleteşte mereu la rădăcini şi fiecare înjurătură îndreptată către rădăcini le poate şi întări nu doar otrăvi.
nu uit şi nu voi uita nicicând teiul lui Eminescu în trunchiul căruia aparent mort a răsărit cu ani în urmă un lujer nou.
am puternic înrădăcinată în mine credinţa că toţi vor reveni că toţi vor conştientiza că înjurând blamând rostogolind ocara ca pe o bilă de plumb în răsadurile iubirii pământului natal pentru că ei se otrăvesc singuri primind fără ştire sămânţa racului.
sper în trezirea lor gândind bucurie lumină viaţă curată pentru sufletul şi spiritul lor.
trupul este efemer şi greşelile lui se revarsă asupra sufletului şi spiritului prin holul întunericului prin care cu toţii trecem pentru a reveni în lumină mai devreme sau mai târziu.
să ne păstrăm sufletele inimile fiinţele curate cu iubire de Dumnezeu cu iubire pentru spaţiul în care am strigat prima dată existenţei că suntem vii prezenţi mereu întru iubire de frumuseţe de curăţenie mereu mai înţelepţi cu un dram de gând alb pentru întreaga suflare care continuă să spere că ce-i rău transcede întru Voia Lui în bine.

La mulţi ani suflete româneşti!