metronom în arşiţa gândului

(gând de zi 1 noiembrie)


simt frica urcând pe frontierele gândului
când bucuria începe să pască amarul cuvintelor 
în tăcere strânse de pe masa nunţii fiinţei cu întristarea
sub coviltirul căruţei de trăiri 
se aşterne liniştea o linişte a trupului
în rugăciunea fără exaltări inutile fără iluziile unor împliniri imediate

mă ceartă pâinea de pe masa nestrânsă a poeziei
şi versurile împlinesc diagonalele alegerilor
segmente de viaţă ajung în centrul vorbirii

atunci aleg să tac

în piept simt nodul şi podul de noduri în miezul copt al vârstelor pământului
se deschide biblioteca în care filele cărţilor
prind pânzele de păianjen într-un iureş tăcut
de pe rafturile de vârf primesc în adâncul pieptului dezvelit de uitare
cărţile deschise
unele ating tălpile reci le rănesc
râd şi păşesc mai adânc printre ele
nu nu mă simt regină sau prinţesă sau alte figurine ale iluziilor lumii
mă resimt regândesc readun
între punctele neaccentuate ale destinului omului
cu tălpile mereu goale pe iarba nenăscută

cărţi hărţi artă înghesuită într-un suflet cu ramurile deschise
mereu spre răsăritul unei zile fără braţele timpului încolăcite
pe cadranul ceasului de platină
la brâul tatălui îl privesc şi îi ascult ticăitul

metronom în arşiţa gândului
redeschide pleoapa metalică şi îmi zâmbeşte blând
îl ascult mai departe cu fiecare pas adâncit în peştera cu pietrele cărţi

hărţi de gânduri se deschid în calea mea
hărţi de suflete pironite de zidurile neregulatei lumi a viilor neviilor
vorbăreţi prin litera aşternută strâmb înclinat drept tremurat
ca o reţea de celule vitregite de zbor

simt frica urcând pe frontierele gândului
şi-atunci las piatra de la intrare
să redeschidă smaragdului calea în inima mea
şi cerului seninul în acoperişul dens
plin de metafore ale înţelepciunii universului
lăsat de veacuri deasupra bibliotecii

imagine: prescura

"IS, HR, NI, KA = Iisus Hristos învinge"

notă: Simbolismul prescurei: "rotundă pentru dumnezeirea fără început şi sfârşit şi pentru rotunjimea pământului, cu trei cornuri pentru Sfânta Treime, cu patru cornuri în formă de cruce, cu cinci cornuri amintind cele cinci pâini înmulţite de Mântuitorul în pustie. Prescura cu patru cornuri în formă de cruce, obişnuită la noi în ţară, este recomandată de către Sfântul Simeon al Tesalonicului "pentru că şi Dumnezeu s-a făcut om cu totul desăvârşit alcătuit din suflet şi din cele patru stihii, pentru că şi lumea este din patru părţi, şi Cuvântul acesta al lui Dumnezeu este Trupul care L-a luat Hristos".
De asemenea fiecare corn al prescurii, prin forma sa rotundă, simbolizează dumnezeirea fără început şi fără sfârşit."