comunicare

(gând de seară 3 noiembrie)


infinite braţe te descântă tăcut
iedera acoperă glasul
tăcerea iederii te nelinişteşte
vrei şi nu vrei
taci şi o asculţi
păşeşti...

treci
ca o urmă a daltei
epitaf pe piatra mormântului stepei
îngheţ dezgheţ îngheţ
pe tâmpla fecioarei fără glas-statuie fără timpane
spaţii prin care vântul colorează sunetele
grămada de boabe aurii şi tu
cu o carte pânza penelul
culorile răvăşite printre gânduri
cărbunele - ţintă a ochilor zidurilor
împresoară ideile ideea gândul
unic strigăt în care ecoul inimii - stingheră formă
comunică simplu cu piatra prinsă într-un unghi drept
nu e văzut nu este auzit

pipăită lucrare cu formele prelungite
până la ieşirea din peştera patimilor
a împlinirilor mărunte într-un ropot de ploaie acidă
ca o bătaie prelungă a palmelor pline de urzici

sufocat de iederă timpul lasă cuvintele
să pătrundă în piatra de hotar
dintre privirea vie şi cea moartă demult a fiinţei

între ele treci
ca o urmă a daltei
epitaf pe piatra de mormânt a cuvântului unic

argilă şi poezie
într-o adâncitură din zidul gândului