singurătatea celulelor

(gând de dimineaţă 30 noiembrie)

în celulele umanului 
singurătatea devine plictisitoare
revenirea ei adâncirea ei 
totul se repetă într-un ritual în care 
pocnetul unei singure palme 
este o formă plastică desăvârşit prelucrată 

sunt construcţii geometrice trasate tremurat 
de multe ori
erorile apar rapid se întrezăresc capetele 
un singur capăt nu ar mai distra 
pe cei care părăsesc temporar arena 
unui unu material îndoit din coloana în care 
vertebrele sună a gol sau plin 
în el mişcarea e folosită 
ca un instrument de scuturare de gânduri 
gesturi obişnuinţe ataşamente 

uite ulciorul cu apă vie din izvorul plinătăţii 
eşti dispus să bei şi apoi să mă priveşti în ochi 
să-mi spui dacă în pânza de păianjen 
a teatrului tău de control 
încape încă o muscă sătulă de durere contrafăcută 
de rolul de păcălici 
de acţiunea minciunilor de a paşte 
pe câmpul valorilor tot atât de făcute 
în minţile bogate ale oamenilor

apelez la tăcere şi greaţa nu întârzie să apară 
viteza derulării gândurilor creşte
ascult teama celor care nici în zilele sfinte 
nu pot opri caruselul jocului rolului de paiaţă 
în scena 30 din piesa noiembrie şi simplul 
/la revedere trecut/

în celulele umanului 
singurătatea se multiplică

le voi părăsi rând pe rând pe toate
aleg una singură 
pentru a mări autenticitatea unei singurătăţi 
asumate

pun mâinile în pieptul ei 
o privesc ţintă în ochi 
întorc foile gândului unic 

râd de mine 
într-un şir controlat de adevăruri 
spuse în apa rece cristalină 
a curăţeniei firii

ce dialog monolog Doamne!

în singurătatea celulelor umanului 
piaţa se face ordonat dezordonat 
până când pumnul de abur 
cade pe tarlaua minciunilor
le strânge într-un sac 
le arde în versetele inimii 
până la cântec

în singurătatea celulelor umanului
se scrie rescrie codul
de câte ori râsul ne cuprinde trupul 
într-un tremur-cutremur continuu

nimic nu este scris oricum nu a fost scris
se scrie rescrie continuu

totul este energie 
scrisă cu literele ilizibile ale Domnului

nu înţelegem complet "De ce" 

este alfabetul forţei vieţii
- cel unic prin semantica născută 
în armonizarea literelor 
pe care nu l-am meritat a ne fi dăruit
 încă nu-l merităm

este energia gândului a propriului gând 
 gândul este alegerea reţelei 
alegerea fiinţei raţionale
alegerea fiinţei de lumină

pornim cu el şi-l metamorfozăm 
până la propriul strigăt 

odată 
când părăsim uterul mamei 
apoi 
când renunţăm la viaţă pentru un pumn de libertate
undeva 
între cătuşele universului.

imagine: autor -Alexandru Ion - "Feriga"
sursa:
http://alexandruion.wordpress.com/tag/feriga/