reformulare

(gând de zi 23 noiembrie)


a secat în aşteptare triunghiul bermudelor
nici o navă nu a mai trecut prin raza lui

trist
a început să-şi transforme unghiurile pe rând
în unghiuri drepte în care a lăsat promisiunea
unei pietre unghiulare perfectă în falsitatea ei

le-a lăsat deschise
ca o gură căscată a umanului în faţa întunericului

mai târziu
sătul de aşteptare a reînceput să le adune
le-a rotunjit apoi unit aripile

într-un final absurd
a redevenit groapa de gânduri a fiinţelor rătăcite

nici un terapeut nu a mai încercat să-i alunge depresia
a rămas în aşteptare până când a învăţat tăcerea

întunericul a devenit lumină în punctul albastru al apelor
el însuşi a devenit poet
acum scrie versuri albe pentru găurile negre din plinul bermudelor
sau pentru fecioarele grâului necopt
furioase că au început să vadă prea mult prea intense culorile fricilor

numai sunetele salvează din când în când situaţiile în care un triunghi
botezat al bermudelor
prinde ca un cleşte curiozitatea omului
şi-l amestecă într-o ceaşcă de porţelan alb cu linguriţa timpului

este un cub de zahăr care se visează piramidă
şi rămâne uitat fără vârf în povestea prezentului

plastica se reformulează accentuat

se ating temperaturile cele mai înalte de coacere
a aurului vechi
înainte de căderea îngerilor falşi pe iarba amară a cunoaşterii
totul se întâmplă nu înainte de a săruta inconştient
apele albe ale unei morţi neasumată în viu