urcuş fără întoarceri

(gând de zi 18 noiembrie)


chemi grădinile suspendate la hora gândului
memoria arde trandafirii niciodată ofiliţi zgribuliţi de întinderile de gheaţă
în şoapta nimicului trudesc frumuseţii
cântă păsările în bocceaua timpului eliberate de chingile umanului
sunetele alungă dispreţul nonvalorilor alungă temerile absurdului 
alungă în coaja oului neînceput gurile răului
şi braţele cariatidelor se întind static sub acoperişurile versurilor
inabordabile măsuri încântă descântă concertul statuilor
elegant sprijinind bolta umanului
limba îşi plimbă moliciunea în căutarea unui cuvânt
avânt turbat cuprinde fiinţa scrie rosteşte pe silabe
prelungite plictisitor principiile moralei încălcată des apăsat de toţi

şi tu chemi grădinile suspendate iar şi iar la hora nestinsă a gândului
alegi seminţele dintr-un timp depăşit secat de roade
amintirile cresc în abdomene deformate
dorul le modelează capetele finalurile rămân suspendate
imitând geometriile grădinilor
ca un gard obosit să mai aştepte primăverile promise

alegi culegi buruienile te opinteşti în stânca fără margini
aprinzi focul înţelepciunii şi urci
unde nici tu nu ştii urci fără întoarceri urci