când de pe ramuri poposesc esenţe
departe-n lume iluzoriul catarg
îmi spune versuri despre viaţa-n astă lume
aud şi glasul tău şi simt bătaia
inimii care în fiecare ceas
picur de rouă-mi înveleşte talpa
în iarba bunului şi-al câmpului prin prag
de lumi de vise împlinite-ne-mplinite
pasul îl salt şi-adorm pe braţul tău
cuvintele sunt ierburi înflorite
prin val cu val adun întregul cald
rotund e miezul vorbelor născute
din liniştea de început şi de final
pe boltă norii desenează infinitul
cu-o buclă în azur şi alta-n cuarţ
să-mi fii aproape cântec nesfârşit
prietenia şi iubirea în vers se împletesc
nicicând nu plec
rămân în prag privesc
în ochii tăi din bucurie prin necaz
şi-n fiecare zi creşti salcie de gând
lacrima fură timpului un arc
cercul în care-am locuit mereu în azi
s-a spart deschis a devenit
sfera de aur crud curat
din candela mereu aprinsă-a unui lotus alb
Anne Marie Bejliu 12 aprilie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu