rost în rost

cântă chipul urâtului 
pe balustrada fără capete
ca o stradă neterminată lunecă totul
mi-e dor de rugul mugurului aprins 
în văile dorului curat
bob din spicul cuvântului 
în care nimicul îşi pierde locul
şi eu

să pierd e un câştig
darul pierderii
darul pasului pe apă la braţ cu viaţa

liber să cânt
ating cu inima fiecare talpă
fiecare picur de gând din inima inimilor

cântecul nu se termină
buclele se formează continuu

finit infinit finit
într-o alegorie a timpului de aşteptare
adânc impregnat în colbul drumului

până la urmă
cresc odată cu fiecare fir de tâmplă argintată
a cuvântului din care rost în rost
şi dar în dar prin dar în dar
am mijit ochii
în pleoapele somnoroase
ale lumii de acum

cântă chipul frumosului
când împleteşte cununi urâtului
pentru a-i fi aşternut pe patul stingerii
când Domnul coaja inimii o umple
cu Darul Său

Anne Marie Bejliu 12 aprilie 2014