joc de-a viaţa prin om

în roata carului ca o pană de vultur cuvântul atinge centrul
punctul primeşte impulsul
rostogolit de umbre ajunge în privirile omului
ca o pană de vultur cuvânt
zborul aşterne trup de poartă deschisă
în gândirea fără limite 
ca un grafic construit de un copil când râde

mişcarea carului rămâne pasăre închisă în colivia aşteptărilor
mereu amânat finalul dansează cu umbrele
hora e ovală
în aprilie adorm furtunile primăvara lasă chipul mărului în înflorire
cântec plin deplin într-o pană de vultur pui
ca un punct pe circumferinţa primului cerc înscris în jocul sferei

în roata carului ca o pană de vultur cuvântul
se naşte mereu pentru zbor deschis
ca o poartă în inima castelului de nisip ridicat de bucuria Domnului
prin mâna omului cu ochii de vânt

tainele gândului se redescoperă când punctul
se întoarce cuminte în centrul roţii
iarba creşte spiţele păstrează mişcarea în limitele logicii existenţei
dincolo de logica existenţei ecoul păstrează umbrele intacte
pentru o prelungire fără limite a jocului de-a viaţa prin om

Anne Marie Bejliu 21 aprilie 2014