concret absurd firesc

concret
poezia a răsturnat hotarele cuvântului

absurd
cuvântul s-a prefăcut metaforă
a luat cu sine câteva verbe sau numai unul
apoi câteva cuvinte i s-au alăturat

au izbucnit în mintea omului
reluând tăcerile într-un simplu strigăt

pentru că
strigăt este poezia când o laşi liberă

ascultă-i rănile
după ce îi tai esenţele aşternându-i trupul
pe masa de tablă
a propriilor frici de singurătate

gândul că place sau nu, o ucide
cu siguranţa sabiei albe
când trece pe deasupra cubului cu nevoi

retezându-le

capetele de caracatiţe
şi braţele şerpuind mereu
deasupra încrederii în sine a celui ce
viaţa o pune zălog
unui şir neîntrerupt de gânduri de gesturi
de bucurii ale eliberării
din labirintul subconştientului

firesc
simpla cugetare în poveste curge
hrană a inimii şi a minţii celui care
lasă pe farfuria visului
trei mere o nucă verde
şi una coaptă
----------------------
într-o floare de liliac câte cruci
se pot număra
dacă un singur vers le răstoarnă pe toate
în una singură
eliberând sufletul în cupa dintâi şi din urmă
a speranţei vieţii

Anne Marie Bejliu, 10 decembrie 2015