încălzirea plasmei

lotus cu petale din încercările plasmei
timpul îşi răsfiră literele deasupra fricii
cu bucurie întâmpină piticul cu ochi de ocean
coletul disperării
când temerile sufocă verbul a fi cu sensuri îndoielnice
se aruncă flori ridicate cruci
anunţă creştinul că totul este pulbere de stele

când vom fi lucizi vom reuşi să înţelegem că
dincolo de toate şi în tot este lumina

lotusul cu o mie de petale
din care viaţa aspiră esenţele încercărilor
dincolo de fulger îndreaptă totul
la fel ca omul cuiele înainte de ruginire

uneori lotusul atinge ţărmul şi se frânge
devine plutirea deasupra durerii şi prin durere
arcul din care săgeata visului
împlineşte tăcerile cuvântului dintâi

încălzesc la piept plasma cuvântului dintâi
cum sufletul încălzeşte prezentul
primind amintirile
pe tava de argint a unui botez mereu repetat
după o naştere unică în fiecare an
şi a fiecărui an în care
pasul devine mereu cel dintâi
------------------------
(cândva într-un spital de copii
încălzeam la piept plasma pentru cel dintâi fiu
sperând în viaţa lui
ca într-un dar al Domnului nicicând furat
acum încălzesc inima încercărilor
gândind acel an în care
încă îmi puteam strânge la piept băiatul
cu ochii din cărbunele speranţei
şi părul din aurul trăirilor materne mereu vii)

Anne Marie Bejliu, 18 decembrie 2015