grăbit prea grăbit capătul

tot mai repede vine capătul de drum
sau mai degrabă
o altă răscruce din care 
mai mult mă extrag
pentru ca o clipă mai târziu
să mă absoarbă
curiozitatea musteşte
în fiecare fibră a eului şi tunător
îşi lasă infuzia de întrebări
fără răspunsuri peste câmpiile putrezite
ale dorinţelor amânate
mereu amânate
prin cine să strigi
dacă trompeta îngerilor
nu lasă durerea să cânte

şi mai ales
unde ajungi unde

când tot mai repede pare că vine
capătul începutului şi începutul
capătului ca o aţă prinsă de bilele unui
perpetuum mobile
sau de acul metronomului
erorilor

nici nu mai ştiu
dacă ceea ce vreau este să înţeleg
sau numai să ating
pentru o clipă aerul din jur
să-i gust geometriile
sau poate numai să simt acidul
încercărilor care încă nu s-au născut
între mine şi centrul pe care-l
tot caut în viaţa de acum

Anne Marie Bejliu, 23 decembrie 2015