mă ridic şi merg mai departe

Motto:

"După cotul drumului
Poate se află o fântână, sau un castel,
Sau e poate doar continuarea acestui drum.
Nu ştiu şi nu întreb." - Fernando Pessoa

pasul până la cotul drumului
şi drumul înainte

asta se vede şi de departe
şi de aproape

cineva îmi vorbeşte despre viitor

totuşi aproape oarbă văd numai
drumul înainte pe care pasul întâlneşte
cioturi de metafore din care
harta paşilor creşte
scade până la împiedicare

uneori îmi închipui
căzută fiind
că m-am ridicat deja
şi drumul drept continuă

hărţile paşilor mă păcălesc

privesc cerul întind mâinile

până la urmă tot rădăcinile îmi strâng
ambele mâini şi mai ales coatele
când cotul drumului ascunde privirii îndreptarea

las toate coturile drumurilor şi ale gândurilor
între mine şi a fi

claritatea iluziei vine de departe şi scurtează voinţa
de aproape rădăcinile mă ridică
le cuprind în palme când reconstitui verticalitatea

uneori într-un cot de drum rătăcită de iarbă
sămânţa adevărului creşte

să fie oare viitorul un puzzle artificial crescut
în pânzele coturilor drumului pe care
cad şi calc pe tâmple
metaforele pentru a izbucni în plâns

sau poate

pentru a găsi fântâna spiritului liber
în care să mă arunc
după fiecare clipă de creaţie
drept protecţie împotriva propriei minţi

un castel ridică iubirea
acolo ajung de fiecare dată
prin lanul de grâu în care
mărăcinii potrivesc rănile
iar lăncile soarelui ridică pasul
spre cer
-----------------------
când mă satur să cad
mă ridic din praf şi merg mai departe
undeva iubirea devine plinătate
sau mai degrabă eu o privesc
privindu-L numai pe El

Anne Marie Bejliu, 30 decembrie 2015