azi ca o agonie a gândului
revăd clipele îmbrăţişării
dintre înger
şi copilul cu ochii
din fulgerul schimbării
abia schiţaţi
pe zidurile albe ale camerei
adorm îngerii
păzesc visele nenăscute
bazinul în care irişii sărută cerul
s-a umplut de măceşe
ramurile au spini
le ating mă retrag iar le ating
aştept transferul de viaţă
într-o formă a păsării spin
încetează cântecul, lebădă neagră!
salcia nu mai plânge
lasă simplu pletele gândurilor
să mângâie apa
şi apa le umple trupurile de litere...
curgătoare umbră se aşterne
pe crucea dublă
triplată de tine
copil al vântului schimbării
printre irişi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu