stă la fereastră şi tace
din el a rămas un schelet
geamul de mult
nu i se mai afumă
prin el a trecut o poveste cu cai
năzdrăvan, copilul a fugit
cadrul tabloului plânge
nechezatul adună flori de pe câmp
felinarul cu stropi de viaţă
nu plânge
tropot şi tropot şi tropot de cai
prin inimi de gânduri
gutuia se frânge
parfumată,
felia la gură ajunge
muşc zdravăn contur auriu
e acrişoară şi dulce
copilul se-ntoarce-n ramuri
cu jocul
îl privim cu uimire
eu calul
felinarul nu plânge
nechează cuvântul
şi rai îmi aduce
copilul din leagăn
vrea să se culce
altă gutuie în pumni o ia
şi o strânge
povestea în visul lui curge
linişte oameni...
Doamne,
felinarul bătrân niciodată nu plânge?
din el cuvinte căzute ard
când copilul strânge în pumnii mărunţi
gutuia acrişoară şi dulce?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu