*
închid răsăritul
într-un zâmbet de fată
în mine lovesc ascult rătăcesc
cerul învârte roata cuvântului
ţărâna desprinsă în colaje de trupuri
arde fără fum
ulcelele firii se golesc printre arbori
oameni formează în sfera de gând
cântec de stepă îngân să trezească
lacrima cerului risipită de vânt
**
schimbare stagnare trezire-opintire
toate cresc scad arcuri de cerc împletesc
la mijloc de flacără lumânarea e gând
genunchiul se-ndoaie
trupul de pom devine femeie
prin visul bradului conul ascultă
muzica cerne din mine răspunsuri
în mine se-ntorc prin zbateri în nod
acele timpului răsună în lună
în colţul nopţii m-aştern cuminte
cuib de ceară modelat de foc
***
cerul e moara din inima grâului
roata primăverilor neghina alungă
ridic fruntea în strânsoarea de piatră
se păstrează în formă spicul iubind
prin bob văd azima prin stâncă litera
moartea şi viaţa aleargă pe câmp
filele vieţii, cenuşa pomului
toate se-adună într-un cântec strivit
bob de strugure rugul de mure
tril de pasăre se ridică din spin
ascult foşnet de şarpe
tremur de frunză picătura de gheaţă
topindu-se lent când în mine răsună
gândul al treilea
puternic e visul puternică flacăra
când sub neaua mieilor este jocul deplin
12 februarie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu