în mine coc un colţ de pâine

îmi sunt eu frate soră cruce
între a fi copil în gara fără nume
şi-a fi o piatră -n drumul de căruţe
un singur car privesc deasupra mea cum zace
răspântiile îi sărută axul 
din roata stângă curge tot pământul
pe care în rostogoliri l-a adunat

îmi sunt eu clipa din copilul fără nume
grăbit să plece în februarie lăsând
un alt braţ crucii albe ce o port în fire
un nouă rece strigăt într-un clopot spart
copilărie şi copil în cruce
zăcând cu ochii mari din cer de căpătat
surâde boala când sunt la răscruce

îi spun: mi-ai luat mi-ai luat mi-ai luat
când îmi aduci iar zâmbetul în clipă
şi când mai pleci la agăţat
tu boală învelită-n foi de sânge
de-acel curat vis dintr-un copil plecat

Tu Doamne cât mai stai prin mine bucurie
şi câte frunze să mai duc...
scăpat...
pământul de lopata fără cruce
din coada ei sar aşchii de-ngropat

îmi sunt eu frate soră cruce
sau am înnebunit tot căutând
un fir de iarbă-n roata din răscruce
sărutul meu cinci cai a adăpat
şi-acum un colţ de pâine coc în mine
să-mi fie hrană vie-n colţ de hat
când luna-mi cade-n creştet să mă culce
pe verticală strig: mi-e dor ! m-am săturat!

4 februarie 2014