sculptură în piatra iubirii

se adună gândurile marşul începe victorios
ploile încep să-şi arate compoziţia acidă 
sensurile cresc odată cu valurile de noroi 
aruncate adesea de undeva de deasupra cântecului

cântecul - o urmare a căderii pietrelor 
când lemnul este tăiat din rădăcinile hărţi

unica zbatere a regăsirii trezeşte omul din moartea vie
apoi îl urcă şi îl coboară odată cu mocirla
din văzduh păsările clocotesc a zbor
se anunţă încă o trecere încă o scară îşi pierde treptele
când copacii reapar la orizont
rădăcinile lor sunt râme
se întind pe sub ploi pământului îi construiesc colajele vieţii
dispar otrăvite de mâini ruginite

sapă sapă vei da de clipele trezirii
când vei repeta târârea apoi înălţarea cu încetinitorul
ca într-un flash absurd dintr-un film vechi
banda din rolă e zgâriată pe alocuri ruptă
secundele otrăvirii rădăcinilor îşi descoperă efectele şi râde

silenţioasă roată se rostogoleşte
dintr-o bilă a gândurilor prinde dinţi şi...

sapă sapă până vei da de tine -
un ulcior spart în partea stângă
răsare o floare a nu ştiu cui
poate-i iubirea veştedă a gândului că eşti
bucuria întârzie e o lecţie grea când în tine hărţile rădăcini cresc

graficianul orb întăreşte liniile pe spirale aluneci în neştire
sunt noduri multe noduri unele atârnă de gardurile grădinii valorilor
şi tu speri şi speri...

laşi mâinile prinse în zgarda principiilor false
şi te strigi printre nodurile lemnoase

odată îţi vor redezvălui glasul toacei
când clopotele îşi termină uguitul prelung
în dimineţile duminicilor orbului care a învăţat demult
sculptura în piatra iubirii

2 februarie 2014