răsari în tăcere

motto:
„Mutismul cel mai sigur nu-i să taci, ci să vorbeşti" - Kierkegaard

şi dacă vorbele tale îneacă izvorul 
şi florile nu mai cântă
taci pentru a izbucni culoare
în membrele amorţite de cuvintele fără sare
piperul îl aduce rotunjimea vieţii apoi ovalul ei
laptele răsăritului de lună
cornul adânc din miezul faptelor tale
şi toate toate liber curg după un atunci în care
între tine şi zbor aripa îngheaţă desprinsă de fire
uitând să definească libertatea o trăieşte

lanţ de colivii împlineşti apoi taci nefiresc
într-un zâmbet crispat
sau rămâne fuga prin timp
limita sacră sau frontiera unghiului absurd deschis
permis de Domnul
acel bilet aninat de tâmpla legilor pure

şi dacă în cântecul tău cuvintele
îşi pierd limitele
în fiecare literă creşte fragmentul - ecou
al cerului

răsari în tăcere
mut de frumuseţea ochiului de apă
adâncă strălucire înaltă răscolire
regăsire la capătul-început de drum
sub ramurile care bat veşnic toba ascultării

şi dacă vorbele tale
astupă nefiresc fântâna iubirii
înveţi tăcerea lacrimii
când lunecă pe obrazul pământului
mai târziu vei rosti un singur nume
în ruga deplină a fiinţei
fântâna va prinde iar seninul cerului
în adâncul adâncurilor ei
-------------------------------

sursa imaginilor:

http://scrisoarefaralitere.wordpress.com/2012/10/15/ronald-companoca/