bumerang

peretele s-a golit de toamne
mai rămân câteva să-şi prindă metaforele 
în cuiele ruginite
cine pleacă primul 
păstrează în palme rămăşiţele cozilor viselor 
neîmpliniri aruncări la coş din gol în gol
apoi un salt peste vorbele rostite apăsat 
cu intenţii incerte
certă este aninarea buzelor
de frazele prea lungi

deasupra dialogurilor şi monologurilor
bumerangul îşi leagănă unghiul rotunjit
priveşte depărtările

vânătoarea începe. ţintele sunt clare

inconştiente, privesc spaţiul
din care porneşte bumerangul

Doamne, oamenii uită numai propriile greşeli
eu asta văd acum

toate celelalte înşiruiri le readuc în prim plan
în tabloul amneziilor de toamnă primăvară
cu fragmente de iarnă târzie

peretele se umple mereu de toamne
bumerangul rămâne
personaj principal în vernisajul plăţilor
nicicând uitate de Dumnezeu

primăvara e o promisiune a bumerangului plăţilor
în plină mişcare

25 februarie 2014

imagine: "Bumerang" Zawsze Wraca