eşti simplu personaj

*

din care val mi-am împlinit sentinţa 
de-a fi prin tine mugurul de vânt
în care primăvara vine pleacă vine
şi-n care pasărea reinventează-n cânt
zborul pe ape fără lumi stinghere
cu borul pălăriei la pământ

în care val te-am întâlnit să cresc
şi câte umbre-n calea mea adaugi
când clapa cade lasă în odaie 
ecou de gând prin suflet pasager

e un efect de bumerang întreaga viaţă
când te întorci mereu-ntr-acelaşi punct
e bine sau e rău te-nvaţă
pasul culorii printre algele de gând

te cred tăcerii tale
eşi orb sunt oarbă suntem orbi
toiagul înţelegerii e greu
cu vârful îndreptat mereu spre hău
luminii lasă fulgerul pe rând
să ardă ierni şi toamne rare primăveri

liberi să fim venim plecăm
tot călători prin curcubeie de schimbări
aflat-am ieri că printre nuanţele de foc 
un arc e simplu alb şi nu-i din fier

metalul Doamne da metalul
mercurul sarea porţia de aer 
şi apa lemnul prin pământul negru
file de plumb din când în când ne răscolesc

firescul dintr-o ploaie de cuvinte 
comunicarea strânsă-n pumnul mic
şi tâmpla clocotind uimire 
anunţă-ntr-una micul răsărit

cel mare vine vine vine 
te prinde-ntr-o arcadă eşti statuie
păstrezi pe umeri întreaga poartă
eşti piatră-n piatră simplu personaj 
sau eşti bacantă
asculţi acum priveşti şi taci 
ei, anii, trec

mulţimea în privire prinde ura 
şi-n fiecare zi e noapte în oraş
alergi când te desprinzi şi prinzi prin artă
lăcaşul veşniciei liberat

**
din care val mi-am cunoscut sentinţa
nici nu mai ştiu 
acum privesc spre ţărm

pe digul lat se joacă hora umbrei
sunt spectator la teatrul omenesc

în prima scenă îmi rotesc privirea
scenografia-i bună e firesc
regizorul îşi scoate pălăria
salută primul val 

(să fie el cel ce mi-a rotunjit privirea)

în judecata cerului primesc
un măr rotund muşcat şi-un şarpe
s-alerg neîncetat prin lumi de foc
atunci când apa aerul şi lemnul
se-adună în relicvele cereşti
sub forma unui nor 

nu-i amânare

genunchiu-l las să cadă-n chip lumesc
iar ruga-naltă-aud cum viu răsună

să fie oare valul, primul val domnesc?