optime de lună

m-am trezit cu luna pe cap
poetesă sau nu franzela timpului taie şi spânzură
cornul lunii căzut în creştet îmi ţine de cald răcoare
iarna vara schimb monezile nopţilor pe câte un fragment de lună
tac într-un vers într-altul sporovăiesc cu ciorile de pe stradă
le ascult cântecul acela ciudat
ele cântă mai bine decât gândurile mele
îmi umplu cuvintele de savoarea urâtului frumos
fermoarul cuvântului rămâne mereu deschis
uneori mi-e teamă să trag de el
se rupe şi luna cade
şi apoi ce să mai fac cu o optime de lună zbuciumată
care îmi spulberă liniştea căutându-se căutându-mă printre vise

4 februarie 2014