reînvie aşteptarea

iubim cântăm înflorim în fiecare clipă de linişte a sufletului a inimii a spiritului flămând de frumos
ruga ne aduce mai aproape clipa vindecării prin curăţirea gândului a fiecărei nervuri a trupului încâlcit în iţele zilelor şi nopţilor de aşteptare
iubim iubirea iubim cuvântul iubim necunoscutul din vibraţia mai adâncă decât tot universul a cuvântului "iubire"
şi totuşi dincolo de toate simplele cuvinte spirituale tânjim profund pentru acum mereu acum
în gesturi vii în mişcarea ochilor determinând chipul văzut născut şi nu făcut
al fiinţei fiinţelor pe care cu îngăduinţa Domnului le avem primim învelim în bucuriile durerile fericirile noastre pe tot parcursul vieţii noastre
dispar încet şi tandru dispar rapid şi negurile se aprind umbrind flacăra candelelor cu golul acela complex din pântecul tăcerilor noastre

azi voi dezgropa un poem pentru a-mi fi velinţă de marmură sufletului
îi voi anina două şnururi şi-l voi lăsa pe muchia bucuriei de a fi
când lacrima va întâlni bobul de rouă atunci va deveni cer
senin se va aşterne cuvântul iubire cu toată forţa luminii lui în pântecul tăcerilor

reînvie aşteptarea în cuminţenia pământului în care m-am rătăcit om... reînvie...