două triunghiuri
în oglinda firii plutesc
barca aşteaptă golită de gânduri
două triunghiuri
cheamă refluxul inimii îngreunată de aşteptări
ascult cântecul lebedei albe
apropierea ei liman îmi aduce
printre reflexele toamnei
prind zborul plecării păsărilor
spre cruce timpul se răstoarnă leneş
harnice glasuri readuc în cuvinte dorul de a fi
limpede apă în care visul se împlineşte
rotunjind fiinţei clipa de bucurie
roman nescris
roman nescris
se deschide în filele toamnei
cărarea prinde gândul
sub pasul frunzelor
rătăcite printre trunchiuri de copaci
golaşe coroane se umplu de cer
răsărit sau apus răstoarnă
cuvintele unui vers
în unic gând
gardul timpului mângâie
faţada stângă a bisericii
singurătatea umbrelor
mângâie nuanţele ruginirii
pe cer o inimă de gânduri
lasă falduri mărunte de senin
să împlinească privirile călătorului
cu rugile îngerilor
în vârful triunghiului în care
un clopot
cheamă sufletele la împăcare
toamnă într-un triunghi al curăţeniei
Anne Marie Bejliu, fotograf – Jean M. Priaux
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu