sferturi de curaj

cuvântul pe care îl scriu în fiecare zi primeşte aerul iluziei tale
înflăcărate, umbrele cresc se împletesc
uneori nasc puii florilor sau ai frunzelor primăvăratice
numai cuvântul acela rămâne suspendat
ca un semnal sonor
în globul de argint al tăcerii dintre noi
mai amână un veac întâlnirea
regăsirea nu a avut loc decât pentru un fragment de bucurie
rătăcit într-o buclă a infinitului
se mai rostogoleşte un gând dincolo de dealurile prinse în hora existenţei
până când tu vei înţelege că acel cuvânt pe care îl scriu
este simplu simbol al bucuriei pe care o caut în călătoriile mele printre coralii întregi
am nimerit într-un atol acum paralelele taie în sferturi curajul
aproape cruce devin când el devine punct în pumnul tău strâns într-o vârstă
aflată pe scena iluziilor
cifrele îşi alătură dansul devine aproape invincibil zidul de apărare
nu este o luptă e căutare asiduă
în liniştea inimii mă afund. învăţ uitarea şi rod când şi când un sfert de piatră albă
luna îmi surâde deasupra principiilor adunate picătură cu picătură 
la cina mării soarelui şi nisipului risipit în patru puncte cardinale
fără hotar umbrele îşi aştern trupurile obosite pe scaunele din scoici

cuvântul pe care îl scriu este cel de-al cincilea sfert al unei cruci nenăscute
cu tâmpla îl atingi te sperii şi pleci reinventând dialogul cu armăsarul vremurilor tale
când a paşte timpului iarba era un gest firesc întru regăsire

4 februarie 2014