Tata

cu inima cât un ceasornic
- o sferă existenţială
sufletul îmbrăcat în zale
- un bulgăre de foc aprins
petreci pe cale gânduri inimi 

cândva eu ştiu că ai să pleci

acum te am aici cu mine
mereu înseamnă un nimic
pe lângă blânda boare-albastră
credinţa stâncă ce-o alegi

sunt fericită că-mi eşti tată
şi chiar de ne mai îmbulzim
unul într-altul prin cuvinte
tată îmi eşti şi îmi vei fi

iubesc în tine stânca rară
piatra de jad focul îmi eşti
mai pui un lemn mă-mpingi 'nainte
mereu îmi eşti îmi eşti îmi eşti

cu inima cât luna plină
şi soarele la răsărit
alergi prin sufletu-mi subţire
şi mi-l păzeşti îl răcoreşti
tu foc din soare eu din lună
la drum pornit-am să ne fim
cu-adevărata bucurie
tată şi fiică printre vieţi

22 februarie 2014