şarpele în scrânciob

seară de gânduri rămase aninate
în plopii de pe stradă
muzica vine pleacă se întoarce 
risipeşte readună clocoteşte
inima spulberă răul din sinele cald
pulsatorie lumină prin gheaţă pătrunde

cad coapsele gândurilor
alături de tălpile umbrelor

linişte linişte
muzica spumegă în cascadele prezentului
nesăţioasă fiinţă eşti nesăţios preludiu
între zbatere şi linişte

şarpele îşi înghite coada e simplă spusă
profund lăsată de izbelişte creierelor leneşe
gurile ciorovăie întruna

liniştea înghite zbuciumul
cap şi coadă
şarpele nu adoarme moţăie liniştit la răscruci
învelit cu litere este acum
mâine va primi în dar veşmântul de sunete
notele aruncă solzii gândurilor în aer

şi totul apare ca o scenă de circ rotundă
plină de lampioanele banalului

dincolo de cortina roşie se întâmplă să fie altceva
altă noapte altă zi altă dimineaţă
în care gândurile
rămân aninate de catargul vaporului fantomă

şi totul se petrece sub ochii orbului
într-o atmosferă de peşteră
dinainte ca luptele să se termine
pe un culoar prelungit prea mult de minciună
------------------------------------------------
nesiguranţa omului este scrânciobul şarpelui
legănare pe verticală a identităţii fiinţei