dans pe meterezele de pâine

orbi dansăm pe meterezele de pâine
cântăm alegerii poemele
şi o zdrobim în stagnări repetate

ne atingem când şi când sufletele
cu tainele iubirii
cu tainele emoţiilor reinventate mereu
pentru a fi aparent unice

în fapt acelaşi frig ne înconjoară
cuvintele rostirile ameţesc singure într-un salt
prelung calculat de matematicieni
pentru o explicabile clară la conferinţele de pace
abstract pictată de gesturi

pe pânzele nimicului ne răvăşim în fapt singuri
şi căutăm ceva-ul acela minunat
care încearcă să ne trezească
încearcă să ne anime

trăim totul într-o ardere continuă
nicicând completă
pentru a nu strica ordinea repetatelor legiferării

de undeva de sus dinainte de cer
ni se impune fuga
cerul ne lasă liberi să ne alegem moartea
păcălindu-ne cu încă o zi încă o alee
în parcul solitudinii

pasul dintâi alege cuvântul dintâi
nealterat de cântecul fals al reptilienilor

omul dansează pe meterezele de pâine
 în aşteptarea glasului Lui
El cântă mereu mut
noi credem că îi atingem pocalul

ce păcăleală frumoasă este viaţa
sinuoasă atingere a cerului de braţele miriapodului
ca într-o fotografie color în care
mâinile personajului învelesc soarele
la apus sau la răsărit într-o inimă imaginară

Anne Marie Bejliu, 13 noiembrie 2015