vineri, 29 iulie 2016

ceai de salvie

câtă slavă şi cât ceai de salvie
încarcă amarul
din versurile poemului vieţii
te arunci omule sandwich printre maşini
sau pe marginea unui trotuar banal
acolo toţi privesc literele ca nişte orbi
mecanica gândirii stagnează între a fi şi
a rămâne în sistemul de roţi dinţate
pe care cineva le tot împleteşte
într-un carusel al nevoilor nicicând împlinite
o păcăleală continuă
stă în penelul pictorului orb
sau poate că nu acolo
ci în dalta unui chior numit de multe ori om
alteori văzut de ceilalţi chiori câine de pripas lângă
gardul viselor neîmplinite
urma să crească - povestea pasărea cu ochii
din cenuşa imperiului frumosului
a crescut apoi a căzut
la prima încercare de zbor
cândva va prinde avânt şi va lovi cu ciocul
norul acela uriaş negru dens
al gândirii omeneşti
poate că atunci soarele va izbucni
în toate nervurile pământului
nemailăsând firidele peşterilor
să întunece cuvântul dintâi
omul sandwich sare din baltă în baltă
dansând odată cu literele de pe cartoanele aripi
se păcăleşte că este liber. zâmbeşte mulţimii
trecătorilor prin viaţa lui
cu o metaforă
Anne Marie Bejliu, 28 iulie 2016

Notă: "Salvia (Salvia officinalis) însemna în latină „vindecătoarea” sau „salvatoarea”, ca una care, într-adevăr, dăruieşte viaţă lungă şi „salvează”, mântuieşte de boli. "  












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu